inforom

stirile infopro

anunturi gratuite

cultura

economie

divertisment

internet

presa

timp liber

social

23.05.2003

Preluat de la dwelle

Economia mondiala trebuie sa învete sa traiasca cu dolarul ieftin, e convins Nikolaus Pieper în urma analizei motivelor si consecintelor situatiei actuale, în care paritatea dolarului american scade aproape zilnic fata de moneda europeana euro. Un comentariu economic semnat de Nikolaus Pieper, publicat de cotidianul german SUEDDEUTSCHE ZEITUNG Note de lectura de Valeriu Lazar. Moneda euro a ajuns de unde a pornit oficial la 4 ianuarie 1999: la paritatea de 1,17 dolari. Ca va ramâne la acest nivel nu e sigur, dar directia evolutiei sale e neîndoielnica. Cert e ca euro e expus presiunii revalorizarii si dolarul celei a devalorizarii. Sunt tot mai frecvente speculatiile ca, prin declaratii tactice, guvernul american urmareste constient slabirea dolarului pentru a consolida economia exportului propriu. Pare posibil, fiindca în conditiile unei conjuncturi economice labile si în preajma campaniei preelectorale, presedintele Bush nu poate fi interesat într-un dolar forte. Si nici nu-i vine greu sa obtina efectul scontat: indiferent ce ar spune oamenii politici se interpreteaza în defavoarea dolarului - ca în cazul monedei euro, acum doi ani si jumatate. Tendinta nu se poate întretine artificial si nici nu e necesar, din moment ce logica economica pledeaza de mult în favoarea dolarului slab. Deficitul comertului exterior american va atinge anul acesta gigantice 4 pâna la 5 la suta din prestatia economica, ceea ce reclama de urgenta corectarea. Spre sfârsitul anilor 90, regizorii pietelor financiare ignorau balanta prestatiilor economice americane, sperau în beneficii explozive ale firmelor si transferau fonduri imense spre New York si spre coasta apuseana. Dolarul forte era element al uriasei speculatii artificiale. Astazi, iluziile s-au spulberat si pe pietele devizelor se revine la normalitate. Ce surprinde e doar cât de târziu se schimba situatia, si cât de rapid. E consecinta razboiului din Irak, a volumului urias de datorii contractate de Statele Unite, a nivelului extrem de redus al dobânzilor americane. În ce-i priveste pe europeni, si îndeosebi pe germani, ar trebui sa sesizeze evolutia drept ceea ce este: normalizare. E drept ca dolarul e probabil subapreciat dar, în comparatia istorica, nu neaparat ieftin. Pâna si paritatea de 1,4 dolari la euro s-ar mai situa economic în cadrul imaginabilului. Anormala a fost în schimb combinatia dintre dolarul scump si deficitul comercial major al Americii. Ambele însemnau pentru restul lumii un gigantic program conjunctural iar pentru America un fel de asigurare contra cresterii inflatiei în plin avânt al noii economii. O constelatie ce nu putea rezista mult. Concret, situatia actuala înseamna ca, scumpa fiind, moneda euro ofera Bancii Centrale Europene spatiul de miscare necesar pentru reducerea masiva a dobânzilor - si o face chiar necesara. În rest, si mai ales ca amicul american nu se mai afla în joc, Europa e dependenta în revigorarea ei exclusiv de fortele proprii. .